Taraf de Haïdouks - Pădure, verde pădure

Și-am zis verde trei alune, măi, măi,
Pădure, verde pădure, nene,
Pădure, verde padure, măi, măi,
M-am pierdut cu puica-n tine.
M-am pierdut și eu, și ea,
Aaaa ha haaaa, aaaai...
Și cu noi doi - dragostea, măi!

Unde-i tinerețea mea,
Doamne, care-mi petreceam cu ea, măi nene?
(Pe ele, pe ele!)

Pădure verde și deasă, măi, măi,
În tine vreau să-mi fac casă, nene,
Tu, cu umbra ta cea deasă, măi ,măi,
Eu, cu puica mea frumoasă.

Să-i fac casă în pădure
Și să mi-o hrănesc cu mure,
La umbrița unui fag, fag,
Că noi ne-am iubit cu drag, măi.

Să-mi fac casa-ntre tufani,
Aaaa ha haaaa, aaaai...
Să trăiesc fără de dușmani, măi,

Căci dușmanii m-au dușmănit.
Era codrul înverzit,
Eu eram tânar voinic,
Și puica mea de iubit, nene,
(Pe ele, pe ele!)

Căci codru n-are cărare,
Eu am o puică ca o floare,
Când o vede neica moare, măi,
Aaaa ha haaaa, aaaai...
Doamne, m-a doborât la picioare, nene.
(Pe ele, pe ele!)

Și-am zis verde trei alune, măi, măi,
Pădure, verde pădure, nene...
(Pa ele, pe ele, i-auzi, de!)
Să nu mai mă spui la lume
C-am intrat cu puica-n tine!

Las' să mă spună pământu',
C-ăla mi-a fost așternutu',
Las' să mă spună frunza, măi,
Aaaa ha haaaa, aaaai...
Că ea-mi știe patima
De-o-mpărțit-am cu puica:
Intram în codru cu ea, măi,
Aaaa ha haaaa, aaaai...
Doamne, nu ma vedea nimenea, măi nene!

- Și-ai, puică, te spovedesc?
- Unde?
- Unde-o fi crângul mai des,
Să-ți dau șorțul la o parte
Și rochița jumătate,
Să te curăț de păcate
Ca să mă plângi pân' la moarte...
Să-ți dau șorțul la o parte
Și rochița jumătate,
Aaaa ha haaaa, aaaai...
Doamne, să mă plângă pân la moarte, mă, haaa!