Irina Rimes - S-a dus

S-a dus și toamna asta cu soarele ei trist
Cu frunze putrezite, pe asfaltul comunist
S-a dus și toamna asta cu tot cu vraja ei
Cu valuri de tristețe de pe umerii mei
S-a dus și toamna asta
Ce tare m-a durut
Cu fruntea doar în față și cu mintea în trecut
S-a dus și toamna asta cu ochii reci și goi
S-a dus, să nu mai vină niciodată pe la noi

Nu mai știu ce să scriu
Nu mai am niciun gram de durere pe răni
Nu mai pot să suport
În decăderea timpului mort
S-a dus toamna asta cu tine cu tot

S-a dus, s-a dus, s-a dus
S-a dus, s-a dus
S-a dus, s-a dus, s-a dus
S-a dus, s-a dus
S-a dus, s-a dus, s-a dus
S-a dus, s-a dus
S-a dus, s-a dus, s-a dus
S-a dus, s-a dus

Pătată de timpuri, trecută prin război
Din care n-a rămas nimic
Nici toamna și nici noi
Dar nu te teme căci ea va reveni
Dar nu va fi nici tristă
Și nici rece, și nici gri
Nu va fi nici străină
Și vântul va fi blând
Și еu mai fericită, mai mult decât oricând
S-a dus și toamna asta cu ochii reci și goi
S-a dus, să nu mai vină aceeași pе la noi

Nu mai știu ce să scriu
Nu mai am niciun gram de durere pe răni
Nu mai pot să suport
În decăderea timpului mort
S-a dus toamna asta cu tine cu tot

S-a dus, s-a dus, s-a dus
S-a dus, s-a dus
S-a dus, s-a dus, s-a dus
S-a dus, s-a dus
S-a dus, s-a dus, s-a dus
S-a dus, s-a dus
S-a dus, s-a dus, s-a dus
S-a dus, s-a dus